Este dificil să așterni în câteva cuvinte anii de
implicare ai unuia dintre stâlpii de neclintit din parohia noastră. Dumneaei
este prezentă mereu iar energia sa îi însuflețește și pe cei din jur.
Doamna Daniela este, încă de la începuturile comunității
noastre, o prezență simțită la toate activitățile unde a fost nevoie de „un om
de bază”. Dacă ați participat măcar o dată la Hramul Bisericii noastre sau la
Sfântul Maslu, astăzi veți afla că organizarea impecabilă a agapelor frățești
de după, au fost datorită jertfei și priceperii sale. Ca într-un mușuroi de
furnici sunt organizate toate doamnele iar draga noastră Dana nu stă pe loc
nicio clipă.
Ea iubește parohia noastră și râvnește din toată ființa sa ziua sfințirii Bisericii românești, biserică pentru care se strâng bani de
câțiva ani. Cum nu se dă în lături de la nimic, atunci când își dorește ceva
din adâncul inimii, nici nu a stat pe gânduri când i-a fost încredințat colțul
cu produse tradiționale și obiecte confecționate manual. Împreună cu doamna
Clara, în fiecare duminică, îndeamnă credincioșii să ia cu ei acasă o fărâmă de
tradiție contra prețurilor simbolice, care au ca scop completarea fondului
necesar construcției.
Rândurile de mai sus
ar putea să pară o caracterizare succintă a unui angajat, doar că și de această
dată invităm la dialog unul dintre voluntarii parohiei noastre. Are două locuri
de muncă, este căsătorită, are copii, nepoți și are o viață socială foarte
activă, așa că prima curiozitate este cum reușește să își gestioneze timpul și energia
pentru a le face pe toate. Chicotind, îmi răspunde:
-
Nici eu nu știu cum le fac, dar e important că până la
urmă ies toate. Sunt oameni buni în parohie și mereu se implică și femeile și
consilierii. Bietul Părintele, singur, nu le poate face. Câteodată obosesc dar
lucrurile trebuie făcute și îmi găsesc energia.
-
V-am văzut deseori protejând persoane nedreptățite și
sprijinind oameni în nevoie. Mulți preferă să caute confortul personal, privind
în partea cealaltă...
-
Păi cum să las pe cineva să sufere?! Dacă pot să ajut,
întotdeauna o fac. Nu mă simt bine să știu că lângă mine este cineva în nevoie
iar eu să trec pe lângă. Dacă aș face altfel, înseamnă că merg degeaba la
Biserică.
-
Este ceva ce doriți să le transmiteți românilor din
comunitatea noastră?
-
Aș vrea să le spun mai multe (zâmbește) dar nu vreau să
smintesc, că vorbele pot fi interpretate. Totuși, o rugăminte din inimă le voi
adresa: să fim mai uniți, mai buni, să vorbim mai puțin și să facem mai mult. Mai
avem numai un pas de făcut și putem construi Biserica. Dumnezeu ne dă, dar nu
ne bagă-n straiță, așa că este nevoie ca fiecare dintre noi să lăsăm deoparte
cuvintele și să trecem la fapte.
Această minunată
doamnă, cu adevărat trăitoare a parohiei ortodoxe din Logroño, o româncă așa
cum știm de-acasă că ne sunt mamele: sensibilă, luptătoare și neobosită în tot
ce își propune, a primit recent titlul de ambasadoare onorifică a „Parohiei
Sfânta Treime” și știm că întotdeauna, oriunde se va afla în această lume,
Daniela va lăsa alături de noi un colț din inima sa, căci ea însăși are un
suflet cât o întreagă lume.
(Un text de Mădălina Basarman, publicat cu binecuvântarea părintelui Vasile Magnet
11 aprilie 2017)
 |
| San Mateo Intercultural 2015 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu